Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a