Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CENOBÍT s.m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală. [< fr. cénobite, cf. lat. coenobita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CENOBÍT s. m. călugăr care trăiește într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Fr. cénobite (lat. lit. coenobita).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CENOBÍT s. (BIS.) (înv.) chinovit. (~ul este călugărul care trăiește într-o mănăstire.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cenobít s. m., pl. cenobíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cenobít m. (lat. coenobita, vgr. koinobiátes). Călugăr din cenobiŭ. – Și chinovit (după ngr.). – Fem. -ítă, pl. e. V. anahoret.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CENOBÍT ~ți m. 1) Călugăr care trăiește într-un cenobiu. /<fr. cénobite, lat. coenobita
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)