CENOTÁF, cenotafe, s. n. (Livr.) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane decedate ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. – Din fr. cénotaphe, lat. cenotaphium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CENOTÁF s.n. Monument funerar construit în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. [Pl. -fe. / < fr. cénotaphe, cf. gr. kenos – gol, taphos – mormânt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CENOTÁF s. n. monument funerar în memoria unui personaj al cărui corp a dispărut sau se găsește în altă parte. (< fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CENOTÁF, cenotafe, s. n. (Livresc) Monument funerar ridicat în amintirea unei persoane care a decedat și ale cărei oseminte se găsesc în alt loc sau au dispărut. – Fr. cénotaphe (lat. lit. cenotaphium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cenotáf s.n., pl. cenotáfe / cenotáfuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cenotáf n., pl. e și urĭ (vgr. kenotáphion, d. kenós, gol, și táphos, mormînt). Mormînt gol în memoria unuĭ mort al căruĭ corp nu s´a găsit, cum ar fi un soldat căzut în luptă (Romaniĭ obișnuĭaŭ să facă asemenea morminte).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CENOTÁF ~e n. Monument funerar înălțat în memoria unei persoane dispărute sau decedate în altă parte; mormânt gol. /<fr. cénotaphe, lat. cenotaphium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink