Dex centrifugă

CENTRIFÚGĂ s.f. Aparat pentru separarea cu ajutorul forței centrifuge a substanțelor cu densitate diferită dintr-un amestec. ♦ Instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. [< fr. centrifuge, cf. lat. centrum – centru, fugere – a fugi].

CENTRIFÚGĂ, centrifuge, adj. f. (În expr.) Forță centrifugă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație tinde să se depărteze de centrul liniei sale de mișcare. Mișcare centrifugă = mișcare a unui corp care se depărtează de centrul său de rotație. Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forței centrifuge și folosit la pomparea apei. Mașină centrifugă (și substantivat, f.) = aparat pentru separarea mecanică a componenților cu greutate specifică diferită dintr-un amestec lichid, cu ajutorul forței centrifuge. – După fr. centrifuge.

centrifúgă s. f., g.-d. art. centrifúgei; pl. centrifúge

CENTRIFÚG, -Ă, centrifugi, -ge, adj., s. f. 1. Adj. Care tinde să se depărteze de centru; centrifugal. ◊ Forță centrifugă = forță care acționează asupra unui corp aflat în mișcare de rotație, tinzând să-l depărteze de axa de rotație. Mișcare centrifugă = mișcare a unui corp care se depărtează de centrul lui de rotație. Pompă centrifugă = aparat bazat pe efectul forței centrifuge și folosit la pomparea apei. 2. S. f. Aparat pentru separarea componenților cu densități diferite dintr-un amestec lichid eterogen cu ajutorul forței centrifuge. – Din fr. centrifuge.

CENTRIFUGÁ, pers. 3 centrifughează, vb. I. Tranz. A efectua o mișcare centrifugă. – Din centrifug. Cf. fr. centrifuger.

A CENTRIFUGÁ ~ghéz tranz. A supune unei mișcări centrifuge. /<fr. centrifuger

CENTRIFÚG ~gă (~gi, ~ge) Care are tendința de a se îndepărta de centru. Mișcare ~gă. ◊ Forță ~gă forță datorită căreia un corp, aflat în mișcare circulară, tinde să se depărteze de centrul de rotație. Pompă ~gă mașină rotativă bazată pe efectul forței centrifuge, folosită la pomparea unor lichide. /<fr. centrifuge

CENTRIFÚGĂ ~ge f. Instalație de înaltă turație, folosită pentru separarea prin centrifugare a componenților unui amestec. ~ de miere. [G.-D. centrifugei] /<fr. centrifuge

CENTRIFÚG adj. Care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ◊ (Op. centripet) Forță centrifugă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. [< fr. centrifuge].

CENTRIFUGÁ vb. I. tr. A da o mișcare centrifugă; a supune unei forțe centrifuge; a trece (un material) printr-o pompă centrifugă. [Cf. fr. centrifuger].

CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ♦ forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. 1. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare. 2. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. (< fr. centrifuge)

CENTRIFUGÁ vb. tr. a efectua o centrifugare. (< fr. centrifuger)

CENTRIFÚG adj. (FIZ.) centrifugal. (Mișcare ~.)

Centrifug ≠ centripet

centrifúg adj. m., pl. centrifúgi; f. sg. centrifúgă, pl. centrifúge

centrifugá vb., ind. prez. 1 sg. centrifughéz, 3 sg. și pl. centrifugheáză

centrifúg, -ă adj. (d. centru și fug; fr. centrifuge). Fiz. Care tinde să se depărteze de centru: forță centrifugă.