CENTROMÉR, centromere, s. n. (Biol.) Regiune din cromozom unde se inserează brațele cromatidelor. – Din fr. centromère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CENTROMÉR s. n. regiune prin care cromozomul se atașează de fibrele fusului în timpul diviziunii celulare. (< fr. centromère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
centromér s. n., pl. centromére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CENTROMER (‹ fr.) s. m. (GENET.) Porțiune a cromozomului prin care acesta se prinde de fusul nuclear de diviziune în timpul mitozei sau meiozei. Poate fi punctiform și localizat într-o strangulare inelară a cromozomului sau difuz, ca la majoritatea plantelor și insectelor. Poziția lui permite diferențierea tipurilor de cromozomi. Sin. cinetocor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink