CENTURIÁT, -Ă, centuriați, -te, adj. De centurie, al centuriei; repartizat pe centurii. [Pr.: -ri-at] – Din lat. centuriatis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CENTURIÁT, -Ă adj. De centurie, al centuriei; repartizat pe centurii (1). [Pron. -ri-at. / < lat. centuriatus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CENTURIÁT, -Ă adj. referitor la centurie; pe centurii (1). (< fr. centuriate, lat. centuriatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
centuriát adj. m. (sil. -ri-at), pl. centuriáți; f. sg. centuriátă, pl. centuriáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink