Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați, de artiști etc. legați prin afinități estetice, temperamentale, care au aspirații, program estetic comun, uneori o publicație proprie. ♦ Reunire periodică a unui asemenea grup. [Pl. și: cenacle] – Din fr. cénacle, lat. cenaculum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CENÁCLU s.n. Grup de literați, de artiști etc. care au o ideologie comună, un program literar, artistic etc. comun; reuniune a unui asemenea grup. [Pl. -uri, -le. / < fr. cénacle, cf. lat. coenaculum – sală].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CENÁCLU s. n. grup de scriitori, artiști etc. cu o ideologie comună, un program estetic comun; reuniune periodică a unui asemenea grup. (< fr. cénacle, lat. cenaculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați sau de artiști având o îndrumare critică și o ideologie comună; reunire a unui asemenea grup. [Pl. și: cenacle] – Fr. cénacle (lat. lit. cenaculum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cenáclu (-le), s. n. – Reuniune de scriitori sau artiști. Fr. cénacle.Der. cenacular, adj., latinism pe care l-am găsit folosit numai de Lovinescu.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cenáclu s. n. (sil. -clu), art. cenáclul; pl. cenácluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cenáclu f., pl. e (fr. cénacle, lat. cenáculum, d. cena, cină). Mică adunare de intelectualĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CENÁCLU ~ri n. 1) Grup de oameni (de artă) legați printr-un program estetic unic. ~ literar. 2) Întrunire periodică a unui astfel de grup, când se citește și se discută creația membrilor săi. /<fr. cénacle, lat. cenaculum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)