CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați, de artiști etc. legați prin afinități estetice, temperamentale, care au aspirații, program estetic comun, uneori o publicație proprie. ♦ Reunire periodică a unui asemenea grup. [Pl. și: cenacle] – Din fr. cénacle, lat. cenaculum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CENÁCLU s.n. Grup de literați, de artiști etc. care au o ideologie comună, un program literar, artistic etc. comun; reuniune a unui asemenea grup. [Pl. -uri, -le. / < fr. cénacle, cf. lat. coenaculum – sală].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CENÁCLU s. n. grup de scriitori, artiști etc. cu o ideologie comună, un program estetic comun; reuniune periodică a unui asemenea grup. (< fr. cénacle, lat. cenaculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați sau de artiști având o îndrumare critică și o ideologie comună; reunire a unui asemenea grup. [Pl. și: cenacle] – Fr. cénacle (lat. lit. cenaculum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cenáclu (-le), s. n. – Reuniune de scriitori sau artiști. Fr. cénacle. – Der. cenacular, adj., latinism pe care l-am găsit folosit numai de Lovinescu.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cenáclu s. n. (sil. -clu), art. cenáclul; pl. cenácluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cenáclu f., pl. e (fr. cénacle, lat. cenáculum, d. cena, cină). Mică adunare de intelectualĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CENÁCLU ~ri n. 1) Grup de oameni (de artă) legați printr-un program estetic unic. ~ literar. 2) Întrunire periodică a unui astfel de grup, când se citește și se discută creația membrilor săi. /<fr. cénacle, lat. cenaculum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink