CEPCHÉN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEPCHÉN s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Tc. çepken.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cepchén (cepchéne), s. n. – (Înv.) Pieptar fără mîneci. Tc. çepken (Șeineanu, III, 34; Lokotsch 409).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cepchén s. n., pl. cepchéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cepchén n., pl. urĭ și e (turc. čepken). Vechĭ. Un fel de dulamă pe care o purtaŭ boĭeriĭ. Azĭ. Rar. Peptar [!] țărănesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink