Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului. – V. cepăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEPĂÍT, cepăituri, s. n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălțăminte în timpul mersului.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEPĂÍT s. v. lipăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cepăít s. n., pl. cepăíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Cf. magh. csapni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Comp. magh. csapni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEPĂÍ vb. v. lipăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cepăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiésc, imperf. 3 sg. cepăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cepăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink