CÉRBER, (2) cerberi, s. m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porțile infernului și păzea intrarea. 2. Fig. (Livr.) Paznic sever, exigent. – Din fr. cerbère, lat. cerberus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÉRBER s.m. 1. (Mit.) Câine cu trei capete care păzea porțile infernului. 2. (Fig.; liv.) Paznic neînduplecat, sever. [< fr. cerbère, cf. lat. Cerberus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÉRBER s. m. 1. (mit.) câine cu trei capete care păzea intrarea în infern. 2. (fig.) paznic, gardian neînduplecat. (< fr. cerbère, lat. cerberus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÉRBER, (2) cerberi, s. m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos, imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porțile infernului și păzea intrarea. 2. Fig. (Livresc) Paznic rău, crud. – Fr. cerbère (lat. lit. cerberus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cérber s. m., pl. cérberi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÉRBER ~i m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară reprezentată în chip de câine cu trei capete, care păzește poarta infernului. 2) fig. Paznic sever și intransigent. /<lat. cerberus, fr. cerbere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERBER (KERBEROS) (în mitologia greacă), monstru fabulos, înfățișat ca un cîine cu trei (sau o sută) de capete și coadă de șarpe. Fratele Hidrei din Lerna și al Gorgonelor. Paznic al porților Infernului, permitea spiritelor numai Intrarea, nu și ieșirea de aici. A fost păcălit doar de Orfeu și de Kerakles.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
Cerber = Cerberus.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman | Permalink