CERCUIÁLĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. [Pr.: -cu-ia-] – Cercui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERCUIÁLĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. – Din cercui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERCUIÁLĂ s. v. cercuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cercuiálă s. f. (sil. -cu-ia-), g.-d. art. cercuiélii; pl. cercuiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink