CERCUITÓR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Cercui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERCUITÓR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Din cercui + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cercuitór s. m., pl. cercuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CERCUITÓR ~i m. Persoană care face sau pune cercuri la vasele cu doage. [Sil. -cu-i-] /a cercui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink