CERCURÉL cercurele, s. n. (Mai ales la pl.) Cerculeț (2). – Cerc + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cercurél s. n., pl. cercuréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CERCURÉLE s. n. pl. Cerculețe (2). – Din cercuri (pl. lui cerc) + suf. -ele.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink