CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CEREBÉL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CEREBÉL, cerebele, s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEREBÉL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cerebél s.n., pl. cerebéle / cerebéluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEREBÉL ~e n. anat. Parte a creierului situată la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /<lat. cerebellum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink