Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
cérgă f., pl. ĭ (turc. čerge, cort ușor pe doĭ parĭ, d. alb. čergă, cergă, [care vine d. mlat. sérica, de mătase, serga, rogojină, fr. serge, serjă], de unde și ngr. tsérga, bg. sîrb. čerga, ung. cserge. V. sarică, serjă). Pătură de învălit [!] calu, patu ș. a. Iron. Cu cerga´n cap, după cuviință, cum trebuĭe: s´a dus la raĭ cu cerga´n cap, V. jalbă, pled, procoviță.
Sursa: Dicționaru limbii românești