CERÍT s. n. Mineral care conține pământuri rare, în special oxid de ceriu. – Din fr. cérite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERÍT s.n. Silicat hidratat natural de ceriu. [< fr. cérite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CERÍT s. n. silicat hidratat natural de ceriu. (< fr. cérite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cerit s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink