Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CÉRIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil și strălucitor, folosit, în aliaj cu lantan și fier, la fabricarea pietrelor de brichete, a gloanțelor și a proiectilelor. – Din fr. cérium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÉRIU n. Metal moale, lucios, întrebuințat în aliaje, la fabricarea pietrelor de brichetă, a gloanțelor și proiectilelor trasoare etc. [Sil. ce-riu] /<fr. cérium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÉRIU s.n. Metal strălucitor, moale și ductil din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. cérium < Ceres – zeița agriculturii la romani].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÉRIU s. n. metal strălucitor, moale și ductil, din familia lantanidelor. (< fr. cérium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÉRIU s. n. Metal moale, ductil și strălucitor, cu numeroase întrebuințări în industrie. – Fr. cérium.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cériu s. n. [-riu pron. -riu], art. cériul; simb. Ce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cériŭ n. Chim. Un metal tri- și tetravalent, c´o greutate atomică de 141. Se află în multe minerale și se întrebuințează la făcut țesăturĭ incandescente.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CERIU (‹ fr. {i}; {s} lat. Ceres) s. n. Element chimic (Ce; nr. at. 58, m. at. 140,12; p. t. 807 ºC, p. f. 3.468 ºC) din familia lantanoidelor, moale, ductil și strălucitor. Este folosit (aliat cu lantan și fier) la fabricarea pietrelor de brichetă (aliat cu cobalt), la confecționarea magneților permanenți, în metalurgie. A fost descoperit de M.H. Klaproth, W. Hisinger, J.J. Berzelius în 1803.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)