Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Acțiunea de a certifica. – V. certifica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație. [Pl. -cări. / < certifica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CERTIFICÁRE, certificări, s. f. Faptul de a certifica.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERTIFICÁRE s. v. confirmare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
certificáre s. f., g.-d. art. certificării; pl. certificări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CERTIFICÁ certífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier, lat. certificare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CERTIFICÁ vb. tr. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< fr. certifier, lat. certificare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. – Fr. certifier (lat. lit. certificare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERTIFICÁ vb. v. confirma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
certificá vb., ind. prez. 1 sg. certífic, 3 sg. și pl. certífică; conj. prez. 3 sg. și pl. certífice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
certífic, a -á v. tr. (lat. certi-fico, -ficáre, d. certum, sigur, și fácere, a face). Asigur, atest, mărturisesc: a certifica că un elev a trecut clasa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink