Dex certificat

CERTIFICÁT, certificate, s. n. Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt, autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării unor drepturi; atestat. ◊ Certificat de alegător = (în unele state) act prin care se constată înscrierea unui cetățean, în listele electorale și pe baza căruia acesta își exercită dreptul la vot. Certificat prenupțial = certificat medical eliberat celor ce vor să se căsătorească, prin care se atestă că starea sănătății acestora este corespunzătoare pentru întemeierea unei familii. – Din fr. certificat, lat. certificatum.

CERTIFICÁT s.n. Act (oficial) prin care se confirmă, se atestă ceva. [< fr. certificat, it. certificato < lat.t. certificatum].

CERTIFICÁT s. n. act oficial prin care se certifică, se atestă ceva. (< fr. certificat, lat. certificatum)

CERTIFICÁT, certificate, s. n. Act oficial prin care se certifică ceva; (înv.) atestat. – Fr. certificat (lat. lit. certificatum).

CERTIFICÁT s. (astăzi rar) atestat, (înv.) atestație, certificație, încredințare, patentă, testimoniu, teșcherea, zapiscă. (~ de 10 clase.)

certificát s. n., pl. certificáte

certificát n., pl. e (mlat. certificatum). Atestat, adeverință, înscris care întărește un fapt: certificat de absolvire a liceuluĭ. – (La școalele care eliberează „diplome”, certificatele se daŭ elevilor maĭ slabĭ.

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare.

A CERTIFICÁ certífic tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a legaliza; a autentifica. /<fr. certifier, lat. certificare

CERTIFICÁT ~e n. 1) v. A CERTIFICA. 2) Document oficial prin care se atribuie anumite drepturi sau se certifică ceva. ~ de naștere. /<fr. certificat, lat. certificatum

CERTIFICÁ vb. I. tr. A adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. [P.i. certífic. / < lat. certificare, cf. it. certificare, fr. certifier].

CERTIFICÁ vb. tr. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil. (< fr. certifier, lat. certificare)

CERTIFICÁ, certífic, vb. I. Tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui lucru. – Fr. certifier (lat. lit. certificare).

CERTIFICÁ vb. v. confirma.

certificá vb., ind. prez. 1 sg. certífic, 3 sg. și pl. certífică; conj. prez. 3 sg. și pl. certífice

certífic, a -á v. tr. (lat. certi-fico, -ficáre, d. certum, sigur, și fácere, a face). Asigur, atest, mărturisesc: a certifica că un elev a trecut clasa.

CERTIFICAT (‹ fr., lat m.) s. n. Înscris prin care se confirmă (de către anumite organe de stat) exactitatea unui fapt ori autenticitatea unui act sau se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării anumitor drepturi de către persoana care solicită eliberarea certificatului (ex. c. de autor, c. de inovator, c. de moștenitor, c. de studii). ♦ C. de alegător = (în unele state) înscris prin care se constată înscrierea unui cetățean în listele electorale, pe baza căruia își exercită dreptul de vot. ♦ C. prenupțial = certificat medical eliberat celor care vor să se căsătorească, prin care se atestă că starea sănătății acestora este corespunzătoare pentru întemeierea unei familii. ♦ Document folosit în transporturile maritime internaționale și în comerțul internațional (cu răspundere în instanță) care atestă calitatea și originea mărfii, precum și asigurarea vasului și a mărfii (c. de calitate, c. de origine). ♦ C. de origine = document prin care se atestă în ce țară a fost produsă o anumită marfă, în vederea stabilirii tarifului vamal ce urmează să i se aplice de țara importatoare. ♦ Document netransmisibil care certifică dreptul de proprietate asupra acțiunilor unei societăți. ♦ C. de asigurare = înscris care atestă plata costului serviciilor de asigurare de bunuri sau persoane.