CERTOZÍN s.m. Călugăr al unui ordin întemeiat în 1084 de San Bruno în Alpii francezi. ♦ (Fig.) Om retras, singuratic. [< it. certosino, cf. Certosa – nume italian al mănăstirii la Grande Chartreuse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CERTOZÍN s. m. 1. călugăr al unui ordin din Alpii francezi. 2. (fig.) om retras, singuratic. (< it. certosino)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
certozín s. m., pl. certozíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink