CERÚMEN s. n. Substanță ceroasă secretată de glandele canalului auditiv extern al urechii; ceară. – Din fr. cérumen, lat. cerumen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERÚMEN n. Substanță ceroasă care se formează în canalul extern al urechii; ceară. /<lat. cerumen, fr. cérumen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERÚMEN s.n. Materie cleioasă care se formează în urechi. [Pl. -nuri. / < fr. cérumen, cf. lat. cera – ceară].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CERÚMEN s. n. materie cleioasă, galbenă, în urechi. (< fr. cérumen, lat. cerumen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CERÚMEN s. n. Un fel de clei care se formează în urechi. – Fr. cérumen (lat. lit. cerumen).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERÚMEN s. (FIZIOL.) ceară, (pop.) clei, năjit. (~ format în urechi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cerúmen s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cerumén n. (fr. cérumen, d. mlat. cérumen). Numele științific al ceriĭ din urechĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink