CERVÍȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime de vacă, topită, păstrată în bășici și întrebuințată în alimentație. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: cirivíș, cirvíș s. n.] – Din tc. çervis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERVÍȘ, cervișuri, s. n. (Înv.) 1. Grăsime topită păstrată în bășici și întrebuințată în bucătărie. 2. Carne conservată în seu topit. [Var.: cirivíș, cirvíș s. n.] – Tc. çerviș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cervíș s. n., pl. cervíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cervíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] červiš; bg. červiš). Seŭ maĭ scump provenit din oase ferte [!] cu măduvă cu tot. – Și cirviș și ciriviș. La Ĭorga (Negoț. 105) țerviș. V. bleaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink