Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cerșetor (substantiv) , cerșetori (verb tranzitiv)   
CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CERȘETORÍ, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitorí vb. IV] – Din cerșetor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERȘETORÍ vb. v. cere, cerși, milogi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cerșetorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetorésc, imperf. 3 sg. cerșetoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cerșetoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CERȘETORÍ ~ésc 1. intranz. 1) A fi cerșetor. 2) A trăi ca un cerșetor. 2. tranz. A cere de pomană; a cerși. /Din cerșetor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERȘETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cerșește; calic; milog. /a cerși + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Din cerși + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CERȘETÓR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) m*******r.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cerșetoáre s. f., g.-d. art. cerșetoárei; pl. cerșetoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cerșetór s. m., pl. cerșetóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)