CETACÉU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui pește și cu membrele anterioare transformate în lopeți; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. cétacé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CETACÉU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere de mărime considerabilă, care au forma unui pește și trăiesc în mare; (și la sg.) animal mamifer care face parte din acest ordin. Balena este un cetaceu. – Fr. cétacé.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cetacéu s. n., art. cetacéul; pl. cetacée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cetacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (lat. cetáceus, d. cetus, vgr. kêtos, chit). Zool. Care e din familia balenelor, cașaloților și delfinilor: animal cetaceŭ. N. Pl. Familia balenelor ș. a. V. mamifer.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CETACÉU ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere, de talie foarte mare, având corpul asemănător unui pește cu o singură pereche de înotătoare (reprezentanți: balena, cașalotul, delfinul etc.). 2) Mamifer din acest ordin. [Sil. -ta-ceu] /<fr. cétacés
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink