Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cetera (vb.) (verb tranzitiv) , cetera (etc.) , ceteră (substantiv feminin)   
CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ceterá vb., ind. prez. 1 sg. céter, 3 sg. și pl. céteră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CETERÁ céter pop. 1. intranz. înv. A cânta din ceteră (sau din alt instrument cu coarde). 2. tranz. pop. 1) (persoane) A deranja întruna și insistent cu același lucru; a pisa; a necăji; a plictisi. 2) (hăituri, colinde etc.) A spune pe de rost, expresiv și cu intonație adecvată; a declama; a recita. /Din ceteră
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÉTERĂ ~e f. reg. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, pe care sunt întinse patru coarde, ce vibrează când sunt atinse cu arcușul (sau sunt ciupite); scripcă; vioară. /<lat. cithera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÉTERĂ, ceteri, s. f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
et cétera / et caetera (lat.) [pron. etcétera] (cae-) loc.; abr. etc.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CÉTERĂ s. v. scripcă, vioară, violină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cetéră (-re),1. (Înv.) Citolă. – 2. (Trans.) Vioară. – Var. ceateră, ce(a)tără. Lat. cithera (Pușcariu 250; Candrea-Dens., 323; REW 1953; DAR); cf. it. cet(e)ra. Este dublet. de la chitară (var. ghitară), s. f., din ngr. ϰιυάρα, sau din it. chitarra (mr. chithară), și de la țițeră, s. f. (Trans., vioară), din mag. citera (Cihac, II, 488). – Der. cetera, vb. (Trans., a cînta la ceteră sau vioară; Mold., a m*****a a importuna, a deranja), cf. Philippide, ZRPh., XXXI (1907), p. 303; ceteraș, s. m. (Trans., violonist, muzicant), din mag. citerás; chitarist, var. ghitarist, s. m. (persoană care cîntă la chitară).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
céteră s. f., g.-d. art. céterii; pl. céteri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
céteră f., pl. e și ĭ (lat. cithera = cithara, d. vgr. kithára; it. cétera și cetra. V. chitară, citeră). Vechĭ. Azĭ. Trans. vest. Vioară, lăută, diblă. – Și cétără, pl. ere, erĭ (Ps. Ș.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ceteréz v. intr. și tr. (d. ceteră). Maram. Cînt din ceteră.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)