Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ceti (verb tranzitiv) , cetire (substantiv feminin)   
CETÍRE s. f. v. citire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CETÍRE s. f. v. citire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cetíre, V. citire.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CETÍ vb. IV. v. citi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CETÍ vb. IV. v. citi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cetésc, V. citesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
citésc (vest) și ce- (est) v. tr. (vsl. čitati, čisti-cĭton. V. cinste, cin 1, cislă, procitesc). Străbat cu ochiĭ ceĭa ce e scris pronunțînd cuvintele orĭ nu: a citi un cuvînt, o carte, un autor. Descifrez: a citi o bucată muzicală. Fig. Pătrund, pricep ceva dificil: a citi ceva în ochiĭ cuĭva. – Barb. în Trans. Bucov. (după germ. lesen), predaŭ un curs ca profesor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
citíre (vest) și ce- (est) f. Acțiunea de a citi, lectură. Carte de citire, care cuprinde diferite povestirĭ pe care să le citească eleviĭ. Citire în stele, astrologie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)