CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. – Din cetățean + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CETĂȚENÉSC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~ești.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cetățenésc adj. m., f. cetățeneáscă; pl. m. și f. cetățenéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cetățenésc, -eáscă adj. De cetățean, civil: drepturĭ cetățeneștĭ. Civic: virtute cetățenească.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CETĂȚENÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor; civic. Datorie ~ească. /cetățean + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink