CEZÚRĂ, cezuri, s. f. Pauză ritmică înăuntrul unui vers, care împarte versul în părți de obicei egale (emistihuri), pentru a ușura recitarea și a susține cadența. – Din lat. caesura, fr. césure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEZÚRĂ s.f. 1. Pauză ritmică, care împarte versul în două emistihuri. 2. Pauză de respirație între fraze sau între două secțiuni înrudite ale unei lucrări muzicale. 3. (Tehn.) Diviziune a unei scări funcționale în dreptul căreia se schimbă treapta scării. [< fr. césure, lat. caesura – tăiere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CEZÚRĂ s. f. 1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung. ◊ mică pauză între două propoziții sau fraze ori între două secțiuni ale unei lucrări muzicale. 2. (tehn.) diviziune a unei scări funcționale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia. (< fr. césure, lat. caesura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CEZÚRĂ, cezuri, s. f. Pauză ritmică înăuntrul unui vers, care împarte versul în părți de obicei egale. – Lat. lit. caesura (fr. césure).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cezúră s. f., g.-d. art. cezúrii; pl. cezúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cezúră f., pl. ĭ (lat. caesura, d. cáedere, a tăĭa. V. ucid). Pauză în vers p. regularea cadențeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CEZÚRĂ ~i f. 1) Pauză ritmică în interiorul unui vers, care-l împarte în două emistihuri, pentru a susține cadența poeziei. 2) Pauză scurtă între două fragmente ale unei lucrări muzicale. /<lat. caesura, fr. césure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink