CEȘCÚȚĂ, ceșcuțe, s. f. Diminutiv al lui ceașcă; ceșculiță. – Ceașcă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CEȘCÚȚĂ, ceșcuțe, s. f. Diminutiv al lui ceașcă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CEȘCÚȚĂ s. ceșculiță. (O ~ de porțelan.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ceșcúță s. f., g.-d. art. ceșcúței; pl. ceșcúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ceșculíță, ceșcúță f., pl. e. Dim. d. ceașcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink