CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești. – Din tc. kebap.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHEBÁP, chebapuri, s. n. Friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, după obiceiurile bucătăriei turcești. – Tc. kebap.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHEBÁP s. (înv.) cușchebap. (~ul este o specialitate de frigăruie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chebáp (chebápuri), s. n. – Carne friptă la frigare. – Mr. chibape. Tc. kebap (Șeineanu, II, 102; Lokotsch 972; Berneker 498; Ronzevalle 144); cf. ngr. ϰεμπάπι, bg. kebab.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chebáp s. n., pl. chebápuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chebáp n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kebab și kebap; ngr. kebápi, bg. kebap). Vechĭ. Friptură la frigare și opărită cu sos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink