CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHEFLÍU, -ÍE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. – Tc. keyfli.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHEFLÍU adj., s. petrecăreț, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cheflíu adj. m. (sil. -fliu), f. cheflíe; pl. m. și f. cheflíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cheflíŭ, -íe adj. (turc. kefli). Fam. Bine dispus, vesel. Ĭubitor de chef, de beție. Cam beat, amețit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHEFLÍU ~e (~i) Care are chef; cu chef; bine dispus; vesel. [Sil. che-fliu] /<turc. keyfli
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink