CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef; chefușor. – Chef + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHEFULÉȚ, chefulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui chef.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHEFULÉȚ s. chefușor. (A tras un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chefuléț s. n., pl. chefuléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink