CHELEMÉT, chelemeturi, s. n. (Înv., în expr.) A face chelemet cu cineva = a lega prietenie, a intra în relații cu cineva. – Tc- kelimat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chelemét, cheleméturi, s.n. (reg., înv.) prietenie, relație, legătură.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
chelemét (cheleméturi), s. n. – Raport, relație. Tc. kelimet „discurs” (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1035). Sec. XIX, rar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chelemét n., pl. urĭ (turc. ar. kelimet, vorbă). Fam. A face chelemet cu cineva, a face societate, a fi în relațiune cu cineva, a face haz de cineva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink