CHELICERÁT, -Ă, chelicerați, -te, adj., s. f. 1. Adj. De chelicere. 2. S. f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din fr. chélicérates.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHELICERÁTE s.f.pl. (Zool.) Subîncrengătură a artropodelor, cuprinzând clasa arahnidelor, prevăzute cu chelicere; (la sg.) animal din această subîncrengătură. [Sg. chelicerată. / < fr. chélicérates].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHELICERÁTE s. n. pl. subîncrengătură a artropodelor, clasa arahnidelor, prevăzute cu chelicere. (< fr. chélicérates)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink