CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHÉLNĂ s. v. chichiță, codârlă, fund.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chélnă (chélne), s. f. – 1. Lădița trăsurii. – 2. Partea de dinapoi a unor trăsuri. – Var. chilnă. Pol. kielnia (wozowa) „lădița trăsurii” (Cihac, II, 49). Circulă aproape numai în Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chélnă v. chilnă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chélnă și chílnă f., pl. e (rut. kélnĕa, pol. kielnia, ceh. kelna, d. germ. kelle, cancĭog, chelnă). Lada din partea anterioară a căruțeĭ, în care-s diferite unelte și servește și drept scaun: cărăușu e așezat turcește în chilnă (Sov. 135). Încăperea căruțeĭ orĭ caruluĭ (și decĭ și partea din apoĭ [!], codirla, corlata). V. chichiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink