Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Din magh. költeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrebuința banii pentru a cumpăra sau a plăti ceva; (peior.) a risipi, a irosi banii. 2. Fig. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Magh. költeni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cheltuí (a cheltui) vb., ind. prez. 1 sg. cheltuíesc / chéltui, imperf. 3 sg. cheltuiá; conj. prez. 3 să cheltuiáscă / să chéltuie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CHELTUÍ vb. v. desface, plasa, vinde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHELTUÍ vb. 1. a arunca, a azvârli, a irosi, a împrăștia, a prăpădi, a risipi, a zvârli, (livr.) a prodiga, (înv. și reg.) a prăda, (reg.) a mătrăși, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a rășchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiți, a mânca, a păpa, a toca. (Și-a ~ averea; își ~ banii pe toate fleacurile.) 2. v. consuma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cheltuí (cheltuiésc, cheltuít), vb. – 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau plăti ceva. – 2. A irosi, a prăpădi, a risipi. – 3. (Trans.) A vinde. – 4. (Refl., înv.) A face cheltuieli. – 5. (Refl.) A se strădui. Mag. költeni „a cheltui” (Cihac, II, 488). – Der. cheltuială, s. f. (faptul de a cheltui; bani cheltuiți; risipă; înv., provizii, merinde); cheltuielnic (var. cheltuios), adj. (înv., risipitor); cheltuitor, adj. (risipitor). Din rom. provine rut. keltuwati „a cheltui” (Miklosich, Wander., 16, cf. Berneker 500).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cheltuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cheltuiésc, imperf. 3 sg. cheltuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cheltuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CHELTUÍ ~iésc tranz. 1) (bani) A folosi în calitate de contravaloare (pentru mărfuri, servicii prestate etc.). 2) (bani, avere) A folosi în mod nechibzuit; a risipi; a irosi. 3) (bunuri materiale) A întrebuința pentru a-și satisface cerințele proprii sau pentru a obține alte produse; a consuma. /<ung. költeni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CHELTUÍ mă chéltui intranz. pop. A-și risipi forțele intelectuale sau fizice. /<ung. költeni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A cheltui ≠ a economisi, a strânge
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
cheltuĭésc v. tr. (ung. költeni). Daŭ banĭ pe ceva. Fig. Risipesc: a cheltuĭ puterea. Consum, întrebuințez: această fabrică cheltuĭește multă apă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink