CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cheltuiește mult și fără rost. ♦ (Substantivat, m.; înv.) Casier. – Din cheltui + suf. -(i)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHELTUITÓR adj., s. risipitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. și Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăștietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CHELTUITÓR s. v. casier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Cheltuitor ≠ avar, econom, strângător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
cheltuitór adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; f. sg. și pl. cheltuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cheltuitór, -oáre adj. Risipitor: baniĭ strîngătoruluĭ ajung pa mîna cheltuitoruluĭ (Prov.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHELTUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care cheltuie mult și fără rost; risipitor. [Sil. -tu-i-] /a cheltui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink