CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. – Din chelălăi + suf. -(i)tură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHELĂLĂITÚRĂ s. v. schelălăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chelălăitúră s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. chelălăitúrii; pl. chelălăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink