CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHEMORECEPTÓR s. m. terminație nervoasă sau organ de simț care înregistrează modificările chimice ale mediului extern sau intern. (< germ. Chemorezeptor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink