CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din germ. Chemosynthese.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHEMOSINTÉZĂ s.f. Sintetizare a substanțelor organice cu ajutorul energiei chimice provenite din oxidarea substanțelor minerale; chimiosinteză. [< germ. Chemosynthese].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHEMOSINTÉZĂ s. f. sinteză a substanțelor organice de către bacteriile autotrofe cu ajutorul energiei chimice, prin oxidarea substanțelor minerale; chimiosinteză. (< germ. Chemosynthese)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
chemosintéză s. f., g.-d. art. chemosintézei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHEMOSINTÉZĂ (‹ germ.) s. f. (BOT.) Proces de sinteză a substanțelor organice din substanțe anorganice, realizat de bacteriile autotrofe (lipsite de clorofilă) cu ajutorul energiei chimice rezultate din oxidarea substanțelor minerale.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink