CHEMOTAXÍE, chemotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. – Din germ. Chemotaxia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHEMOTAXÍE s.f. Chimiotaxie. [Gen. -iei. / cf. germ. Chemotaxis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
chemotaxíe s. f. (sil. -xi-e), g.-d. art. chemotaxíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHEMOTAXÍE (‹ germ.) s. f. Reacție locomotorie, orientată și obligatorie, a organismelor mobile, declanșată și întreținută de o substanță chimică răspîndită în mediul lor de viață și care se efectuează fie spre acea substanță (c. pozitivă), fie în sens opus (c. negativă).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink