CHÉRA s. f. art. (Grecism înv.; urmat de un n. pr.) Cucoană, doamnă. – Din ngr. kérá.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHÉRA s. f. art. (Grecism înv.) Cucoană, doamnă. – Ngr. kera.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chéra (+ s. propriu f.) (înv.) s. f., g.-d. art. chérei (în expr. și chíra)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CHÉRA s. v. cucoană, doamnă, madam.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chéra s. f. – Doamnă (titlu de politețe, folosit în sec. XVIII-XIX, înv.). Ngr. ϰερά, cf. chir. – Compară cheramò (var. chiramò), s. f. (doamna mea), din ngr. ϰυρά μου. – Der. chiriță, s. f. (înv., doamnă); cherațiță, s. f. (înv., femeie elegantă), din ngr. ϰερατζίτζα (Gáldi 163).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chéra (în expr. și chira) s. f., art. g.-d. art. chérei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chéra f. (ngr. kerá și kyrá, doamnă, cocoană [!]. V. chir 1, chira, cherațiță). Sec. 19. Doamna, cocoana (urmat de un nume): chera Duduca, chera Sofica. – Iron. și cheramá, cheramó (ngr. kerámu, doamna mea) la vocativ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHERAT(O)- / CHER(A)- / CERAT3(O)- / -CÉR elem. „corn, cornee”; „chitinos”. (< fr. kérat/o/-, cér/a/-, cerat/o/-, -cère, cf. gr. keras,-atos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink