CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHERAPLÉȘ adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătă-rău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontă-lău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cherapléș (cherapléși), s. m. – Prost, tont, dobitoc. Mag. kereplös „flecar, palavragiu”, cunoscut numai cu forma kereplő (DAR). Pușcariu, Dacor., VIII, 117, pare a prefera un mag. *kereples, din kereplye „morișcă”. Ambele ipoteze par incerte.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cherapléș s. m. (sil. -pleș), pl. cherapléși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cherapléș, -eáșă adj. (d. chĭor și pleș ?). Est. Iron. (numaĭ masc.). Om prost.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink