Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
chíceră chícere, s.f. (reg., înv.) vârf, deal conic, munte.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
chíceră (-re), s. f. – Vîrf, culme, pisc. Origine necunoscută. Drăganu, Dacor., I, 117, îl pune în legătură cu alb. kikërë „culme” și îl consideră anterior celor romanice. După Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kicer.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
1) chíceră f., pl. ĭ (rudă cu sîrb. kičer, kičelj și alb. kĭikărĭă, pisc. V. chicĭ). Hațeg, Maram. Deal conic foarte înalt.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) chíceră, V. chicĭură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
chícĭură f., pl. ĭ (met. din cĭucure, adică „florĭ de gheață”. Cp. cu cĭorchin). Munt. vest Promoroacă. – În est chĭúcĭură și (Tec. Cov.) chiceră.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink