CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. (Fam.) Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHICHINEÁȚĂ, chichinețe, s. f. Casă sau cameră mică, sărăcăcioasă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chichineáță, chichinéțe, s.f. (pop.) 1. lucru mic, neînsemnat, de nimic. 2. casă mică, întunecoasă, tupilată; bordei, bujdă, bojdeucă, bujdelă, cocioabă, chițimie. 3. opaiț.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
chichineáță s. f., g.-d. art. chichinéței; pl. chichinéțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chichineáță f., pl. ețe (d. chichineț). Iron. Casă mică și proastă, cocĭoabă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHICHINEÁȚĂ ~éțe f. pop. Casă mică și sărăcăcioasă. [Sil. -nea-ță] /cf. coteneață
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink