CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kek „vânăt”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHICLÁZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Calaican. – Comp. magh. kék „vânăt”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHICLÁZ s. v. calaican, melanterit, sulfat feros.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chicláz (chiclázuri), s. n. – Vitriol verde. – Var. chiclazăr. Origine incertă. După Scriban, din germ. Giftglas „sticlă otrăvită” (cf. pl. Giftgläser și var.), care convine fonetic, dar al cărui sens nu este clar. Tot Scriban, Arhiva, 1912 propusese înainte mag. kék „vînăt”. Se folosește mai ales în Mold. Dacă var. se bazează pe pl., este vorba de un cuvînt oriental.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chicláz s. n. (sil. -claz), pl. chiclázuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chicláz n., pl. urĭ, și chiclázăr n. fără pl. (germ. ghift-glas, pl. -gläser, sticlă otrăvită, adică „mineral cu aspect de otravă”. Cp. și cu ung. cikláz, o buruĭană, cnicus benedictus). Mold. Sulfat de cupru: un cer senin și verde ca peatra [!] de chiclaz (Sadov. VR. 1911, 4, 54). V. peatră (vînătă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHICLÁZ ~uri n. pop. Sulfat de fier de culoare verde, folosit în agricultură pentru combaterea dăunătorilor și în industrie drept colorant. /cf. ung. kék
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink