CHIETÍSM s. n. Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului. [Pr.: chi-e. – Var.: cvietísm s. n.] – Din fr. quiétisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIETÍSM m. 1) Concepție etico-religioasă, condamnată de biserică, care preconizează contemplația mistică și neagă importanța practicilor rituale. 2) Concepție care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [Sil. chi-e-] /<fr. quiétisme, lat. quietismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIETÍSM s.n. Concepție etică-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ♦ (P. ext.) Orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. [Pron. chi-e-, scris și quietism, var. cvietism s.n. / < fr. quiétisme, cf. lat. quies – liniște].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CHIETÍSM/CVIETÍSM s. n. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ◊ (p. ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. (< fr. quiétisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
chietísm (sil. chi-e-)/cvietísm (sil. cvi-e-) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chietízm n. (d. lat. quietus, liniștit. V. încet). Filoz. Doctrină mistică a celor ce predicaŭ o lăsare absolută în voĭa luĭ Dumnezeŭ, adică în lene. (Șefu eĭ cel maĭ cunoscut a fost călugăru Spaniol Molinos, în sec. 18).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink