Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
chifligí, chifligésc, vb. IV (reg., înv.) a terciui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
chifligí (-gésc, -ít), vb.1. Despre fructe, a (se) înmuia. – 2. A (se) fleșcăi. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 98). Circulă mai ales în Mold., cu multe var.: chiflosi, chilfosi, chirfosi. Pentru acest ultim cuvînt, pe care DAR îl explică greșit prin „a murdări”, cf. Iordan, BF, II, 172 și Graur, BL, IV, 185 (Bogrea, Dacor., III, 729, propune explicația prin sb. krvosalija „muncă grea”). – Der. chirfoseală (var. chilfoseală), s. f. (încurcătură, hărmălaie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chifligésc, V. cofleșesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cofleșésc v. tr. (cp. cu lat. confracesco, id. Wld. la fraceo. V. și mîrced). Fleșcăĭesc, moleșesc (vorbind despre poamele coapte). Fig. Iron. Berghelesc, urîțesc, slăbesc: bătrîneța [!] l-a cofleșit. V. refl. Prunele s´aŭ cofleșit de căldură și de zdruncinăturile căruțeĭ. – Și chifligesc și tofligesc (nord). V. și chirfosesc, coleșesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)