Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CHILIMBÁR s. n. v. chihlimbar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHILIMBÁR s. n. v. chihlimbar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
chilimbár, V. chihlimbar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
chihlimbár n., pl. urĭ (ngr. kehlimbári, kehlibári, d. turc. kehribar, pop. kehlibar, d. pers. kiah-rübe, pop. keh-rüba, adică „paĭe atrage”; ar. kahrabe, de unde it. carábe, sp. cárabe, fr. carabé). Un fel de rășină aromatică solidificată fósilă translúcidă saŭ aproape transparentă de coloare [!] care variază de la un galben deschis pînă la cărămiziŭ și cafeniŭ. Vin ca chihlimbaru, vin galben închis. Chihlimbar cenușiŭ, o concrețiune intestinală a cașaloților, cenușie, tenace și flexibilă, cu miros de mosc. – Și chihlibar și chilimbar, ca neol. ambră și succin. – Chihlimbaru galben, numit vgr. élektron (V. electru) a dat numele luĭ electricitățiĭ, fiind-că, frecînd o bucată de chihlimbar lustruită, Talete din Milet, în sec. 7 în ainte [!] de Hristos, a constatat că atrage corpurile ușoare. Din el se fac țigarete. V. celuloid.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)