chilimóț n., pl. oațe (var. din gălămoz). Mold. Plăcintă proastă, cozonac prost, boț, cum s´apucă să facă copiiĭ cînd îĭ văd pe ceĭ marĭ făcînd: niște chilimoațe de plăcinte! – Și chilimboț, chílomoț și golomoț. V. lătunoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
chilimoáță / chilimóț (reg.) s. f. / s. n., pl. chilimoáțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink